Uite ca mai scriu si eu pe blog, desi sunt plecat de acasa de aproape trei saptamani. Gasesc ragazuri pe laptop-ul bunului coleg de camera si prieten, Mihai. Citesc destul de multe alte bloguri si vad o accentuata doza de supratalent a multora. Ma simt mandru ca sunt roman si dupa cum spune zicala : Romanul e nascut poet, apreciez dezvoltarea asta cerebrala si felicit pe cei/cele cu idei nastrusnice si deosebit de interesante. Admit ca si eu, la inceputul blogului, am avut inspiratie si multe subiecte de dezbatut, dar cu timpul, va spun eu, ca daca nu puneti destul suflet in asta, totul va parea ceva banal, care nu va interesa pe nimeni si, in plus, va fi scris numai asa de dragul de a fi scris. Ma simt rusinat de chestia asta, ca nu mai am daruirea din trecut, dar incerc sa mai starnesc interes. Printre reactii chimice, siruri, biurete sau proiecte, promit ca voi veni cu idei mai acaparatoare decat cele din ultimele saptamani, luni... In alta ordine de idei, abia astept sa vina sarbatorile de iarna, prilej, desigur, de sarbatorire a 19 ani, pe care o sa ii implinesc cu retineri multe. Pot spune, de pe acum, ca de anul trecut pe vremea asta, pana in prezent, am avut destule impliniri, dar si regrete. La o luna distanta de 19 ierni am destule amintiri incat as putea umple lacul Baikal, daca as echivala fiecare amintire cu o picatura de apa. Desigur, amintiri din ambele categorii : fericire si dezamagire. De la implinirea a 18 ani pana acum am iubit mai mult, am invatat mai mult, m-am maturizat mai mult, am cunoscut mult peste norma normala de persoane, am suferit mai mult, am citit mai mult, am petrecut mai mult, am meditat mai mult sau am patimit mai mult. Ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a adus pana la varsta asta sigur pe mine, incapatanat, imprevizibil, realist, visator, romantic, prietenos, ganditor, prefectionist, sociabil...Eh.
Mi-e dor de acasa.
All the best.
No comments:
Post a Comment