Aqua chiara

Anteriorizez trecutul si privesc cu multa si devotata compasiune viitorul. Idolatrizez imaginatia pur intuitiva a intelectului atroce atribuit unor compensatii sentimentale false. Ipocrizia cupidonica dovedita este o arma curajos de utilizabila in orice situatie de cumpana. Faptul de a fi confuz dupa unul sau mai multe esecuri cordiale reprezinta ceva normal, chiar banal. A deveni acaparat de banalitate si a fi sedus doar de ideea de a completa agenda cu persoane expirate de la prima pana la ultima amintire. Manipularea seductiei spre a oferi placeri carnale propriei persoane, evidentiind cauza unei apropieri trupesti alaturi de o iubire ireala si a unei apropieri sufletesti alaturi de o iubire autentica, neimplicand dorinta sexuala, duce la pierderea identitatii ego-ului. Amintirile, franturi de emotivitate ascunsa, ies la suprafata odata cu dezamagirile provocate de-a lungul timpului. Povesti peste povesti, relatari peste relatari, rememorari peste rememorari. A fi in masura de a oferi indemnuri, rezultate ale unei experiente ideologice vaste pe parcursul "multor" ani plini de carente psihice, neintelegeri familiale sau amicale, sugereaza, iarasi, pierderea identitatii. Nevoia de atentie pare a fi rezultatul unei imposibile reconcilieri cu oricine din jur. Nestiinta unor complicatii de factura sentimentala se datoreaza unei lipse acute de incredere in propriul ego si indreapta atentia catre exteriorizarea precoce a sinelui. Despic firul in patru spre a deslusi o simplitate prea complicata dinspre ceea ce se dovedeste a fi o opera de arta in mijlocul tuturor imitatiilor care apar in cotidian. Si mi-a iesit, chiar daca sper ca numai eu sa inteleg ce am reverberat mai sus.