Dulceata.

Plec de la orice vrei tu, dar ajung intotdeauna la ce vreau eu. Ma scufund in tainele inimii tale, dar raman cu picioarele pe pamant si nu ma indragostesc. Te ating cu orice vorba pe care o spun, dar cu greu reusesc sa te clintesc din incapatanarea ta. Te conving sa imi dai aripile tale, dar si tu le vrei pe ale mele. Ti se aburesc ochelarii cand te gandesti la mine, iar mie mi se zbarlesc perciunii cand imi spui asta. Vindeci amintiri pe banda rulanta, dar ti le reinvii pe ale tale. Ancorezi un suflet ratacit si lasi un altul, ce abia asteapta sa se elibereze, sa inoate in valurile provocate de pasiunea ta arzatoare. Sfarami nisipul pe care mai tarziu mi-l vei arunca in ochi spre a ma opri din a-ti vedea puritatea ce salasluieste pe trupul tau acoperit de rochia grena de matase. Imi intuneci gandurile malefice si ma lasi sa scot la iveala un gand bun, din cand in cand. Primesti, rusinata, complimente neinsemnate, uimindu-ma in toata fiinta mea de caracterul tau timid. Esti altfel, altfel decat mai cunoscusem pana acum. Tu, raza de soare intr-o noapte rece de toamna. Tu, bucatica de ciocolata alba asezata atent pe o prajitura cu frisca. Tu, soapta pe care mi-o imaginez cand imi imaginez ca imi imaginez. Delirez, sagalnic spre diferite cai uzitate pana acum. Ne vom revedea...