Original sin

El se lupta cu timiditatea, cu faptul ca a fi atent intr-o mare de filosofie nu e ceea ce il recomanda spre a izbucni si evada din notorietate. Ea vrea libertate si isi ingreuneaza dorinta singura, prin diferite escapade puerile si delirante, dar isi mentine punctele de vedere, asa-zisa demnitate si nu uita corzile chitarii, trecand cu usurinta peste salvarea venita fara nicio obiectie. El - pustiit fara noima, teatral ca din gura de sarpe, inecandu-si aparentul amar, amar numai din pricina conservatorismului de care da dovada, in ceea ce numeste el reunirea elementelor primordiale din viata, netinand cont de faptul ca propria-i gura rade neincetat. Ea se teme de lucruri minore, sensibilizandu-se la ineficacitatea-i inchipuita, dar stie sa comunice in orice stil favorabil unei non-consternari pe viitor, fapt nesigur si vatamator unuia. El a trecut peste durere, a invins soarta mai putin prielnica, a lovit din plin, ca o cometa care izbeste oceanul, istoria amicitiilor, fiind umilit sau ridicat in slavi, fiind acceptat sau lasat de izbeliste, fiind inteles sau batjocorit, toate avand un curs favorabil in prezent. Ea se ataseaza inexplicabil, gadilata la sentiment, crezand ca a deschis ochii sa vada ceea ce putea sa vada mai demult, uitand faptul ca lipsa de afectiune o va duce la o sete fabuloasa, care-i va fi potolita doar pe o perioada scurta de timp, neasteptandu-se la o arsita foarte indelungata si de nevindecat din perioade in perioade de timp. El si-a infiripat-o de la inceput, a tinut cont de golul de umplut din sufletul sau si s-a grabit sa faca constatari, fiind sigur de un viitor aristocrat, dezamagirea vuind ca un tsunami, provocat de un alt factor, artificial, eroare fatala umana din partea unui tert.(va urma)