Glance to the...

Mi-am facut o troaca din aia cu rulmenti. Face zgomot, dar e distractiva. Induce cea mai frumoasa senzatie posibila cand cobor o panta destul de abrupta incat sa ii dezvolte o viteza destul de mare. I-am construit si un vitezometru cu alarma. Deh, sa claxonez ceilalti participanti la trafic. Are si lumini, semnalizare, de toate. Troaca multifunctionala cu care azi m-am distrat cum nu o mai facusem demult. Era cat pe-aci sa sar de pe un pod cu ea, dar asta e un amanunt minor. Dupa cursa de vreo doua sute de metri am simtit cum imi bate inima mai tare decat atunci cand am primit primul sarut din viata mea. Adrenalina a luat-o pe cai zambitoare. Acum mi-ar mai trebui o coarda de bungee si o parasuta. Sa ma arunc dintr-un avion cu coarda legata de picior si cu mana pe manerul de desfacere al parasutei. Cred ca ar fi cel mai idiot si hilar lucru posibil. Dar eu nu as stii, ca indubitabil as lesina. Vreau sa tin acel sarpe, mamba verde in mana. Apoi sa las o vaduva neagra sa imi umble pe abdomen. Dupa care sa ma joc frisbee cu un crocodil „prietenos”. Sa alerg pe un munte si in spatele meu sa fie o „mica” avalansa. Sa fiu in Insulele Hawaii, in apa aceea limpede precum cristalul si sa ma aflu la un kilometru de plaja, cu un rechin ucigas in urma mea. Sa fiu la poalele unui vulcan cand acesta tocmai ar erupe. Sa beau linistit o bere la balconul etajului zece al unui bloc cu risc maxim de daramare in timpul unui cutremur de minim sapte grade pe scara Richter. Sa ma infrupt din carnea cruda a unei antilope alaturi de un leu infometat. Sa ma dau cu parapanta legata de bara-spate a unei masini care va intra intr-un tunel. Sa zbor si sa salvez lumea de la orice act de marsavie, talharie, crima sau viol. Sa ajung in spatiu si sa ies din capsula de protectie a rachetei, astfel fiind primul si singurul om care supravietuieste conditiilor din cosmos; sa plutesc in voie in vidul stelar si sa bat palma cu cate un extraterestru ratacit din drumul sau catre galaxia Marijuana; sa „inot” pana ajung la fragmentul ala minuscul de asteroid in forma de inima pe care l-am vazut si il vreau sa fie numai al meu; sa vad acolo toate persoanele care au murit de la inceputul lumii pana in prezent si sa constat ca nu exista Rai sau Iad, ci ca Dumnezeu i-a transpus pe toti in vidul spatial, sa isi vada planeta pe care au trait mai multi sau mai putini ani, mai bine sau mai rau, cu fapte bune sau rele. Ce imaginatie am si eu. Normal, foarte idioata si copilaroasa. Dar filozofica, nu? Inca o data, urasca tehnologia. Imi doresc sa nu fi putut publica asta pe un jurnal electronic, ci precum faceau cei de acum o suta de ani. Nu ma intelegeti gresit, nu regret ca m-am nascut in vremurile astea, ci ca totul acum se reduce la tehnologie. Mai bine as fi langa o coliba de paie, cu un foc facut cu ajutorul cremene-lui si cu o bucata de grafit, asternandu-mi gandurile pe pietre. Nu stiu daca sunt cel mai avid sa ma intorc in timp, dar sunt intr-un top acolo sus...