Failure and respect

Always on my mind, ta na na na na! Mi-a ramas in minte refrenul asta, dupa o seara plictisitoare. Nu prea stiu ce e cu mine. Am o stare d-asta de cacat de vreo cateva zile. Parca nu imi mai vine sa fac nimic, nici sa ma distrez nu mai am chef. Cand ii aud pe altii ca se distreaza si se simt bine, ma bucur pentru ei, mai ales pentru prietenii mei. Nu ma simt ok. Am ceva pe suflet, dar nu stiu ce. Nici eu nu stiu. Probabil e perioada asta pre-BAC de vina. Puii mei. Parca as fi un zombi. Poate e altceva. Nu mai conteaza. As vrea sa scriu despre ceva. Nu numai despre mine si gandurile mele. As vrea sa scriu despre dorinta uriasa a fiecaruia de a progresa din toate punctele de vedere. Despre faptul ca oricine poate sta intins pe iarba la ora unsprezece noaptea, cu fata in sus si mainile departate de corp. Despre faptul ca urcatul pe o cladire de vreo treizeci de metri duce la o stare dulce de adrenalina si la gandurile unice pe care le poate avea cineva cand e acolo sus. Despre faptul ca a te plimba singur prin Bucuresti, dupa o seara geniala si perversa, reprezinta o ratacire si o dezorientare teribila. Despre propria-ti evidentiere, prin limbajul colorat si autoritar, in grupul de „ascultatori cu ochii beliti” ale glumelor fara sens. Despre tigara fumata pe ascuns alaturi de o veche prietena. Despre intorsul capului dupa persoana pe care tocmai ai salutat-o si pe care nu ai mai vazut-o de mult timp si-ti pare fascinanta [ chiar e ]. Despre alunecarea pe presul de la iesirea din liceu. Despre linistea aia de mormant din timpul orei de matematica, in care se afla rezultatul tezelor. Despre cum se poate speria cineva de douazeci si sase de ori intr-o zi, de la acelasi gest, ciupitul de abdomen. Despre cum poate cineva sa scrie „Britny” si altcineva care crede ca Venetia e o tara. Despre bara aia urmata de oftatul indelung al spectatorilor. Despre injuratul papagalului nevinovat. Despre sticla aia cu crema de whiskey, apoi umpluta cu apa si savurata de cei nepartasi la alergatul pe dupa tufisuri. Cam atat. Si doar in cateva zile. Poate ca nu a fost o stare asa de cacat. Dar fie. Eu tot la parerea mea raman. All the best, you freaks and weirdos.