Luni, la ora de biologie, domnul profesor ne-a vorbit despre imunitate. Asta m-a inspirat sã scriu urmãtoarele rânduri: Dupã cum se stie, in fiecare zi a vietii noastre ne confruntãm cu probleme cât de mici si in timpurile noastre, din ce in ce mai frecvente fiind cele de sãnãtate. Aceste probleme de ordin trupesc apar atunci când celulele albe nu-si fac "treaba" cum trebuie sau deloc. Astfel, inevitabil, organismul se imbolnãveste si isi pierde din "strãlucirea si spontaneitatea" de dinaintea bolii. Dar oare ce se intâmplã când suntem pe cale sã ne imbolnãvim cu sindromul iubirii? Existã si in acest caz nelipsitii anticorpi care luptã sã elimine acest "virus" al dragostei? Da. Existã. Aceia sunt reprezentati de gandurile timide, de teamã, chiar puerile. Cã numai o mentalitate imaturã poate sã se apere de acest sindrom. Din nefericire au existat multe exemple prin care s-a combãtut aceastã "boalã". Nu si la mine. Din câte stiu si simt, nici la tine. Voi fi un purtãtor al "bacteriei" dragostei. Al dragostei pentru tine. Niciun vaccin, niciun tratament din lume nu va reusi sã mã vindece. Sunt condamnat sã iubesc. Sã te iubesc. Dar ce se intâmplã? Un om bolnav ar trebui sa fie trist. Dar acest caz se exclude. Eu sunt fericit. Sunt fericit cã m-ai contaminat. Peste câteva luni voi intra in carantina iubirii, a dorintelor si a nepãsãrii de lumea exterioarã. Doar cu tine. Te iubesc!
P.S. Abia astept sã bem un frappe impreunã.
No comments:
Post a Comment