Cogito ergo sum

Am toate motivele sã cred cã trãiesc intr-o lume nebunã. La tot pasul se intâmplã lucruri ce mã socheazã intr-un fel sau altul. Am trãit socuri puternice pe parcursul vietii mele, chiar de la o vârstã fragedã pânã in prezent.Am luat parte la numeroase atrocitãti, fie cã m-au afectat, fie cã nu. Dar am avut de invãtat foarte multe. Am remarcat cã greselile sau necazurile m-au fãcut sã fiu mai puternic, mai stãpân pe sine, dar si mai grijuliu fatã de propria persoanã. Imi port un respect de sine neconditionat. Imi apreciez valoarea, chiar dacã unele persoane nu vãd in mine veridicitatea abilitãtilor mele. Insã restul persoanelor care au incredere in mine, stiu cã sunt o fiintã optimistã, cu tãrie de caracter, cu o viziune pragmaticã asupra a tot ce mã inconjoarã. Imi place sã fiu practic. Si spontan. Imprevizibiltatea e cel mai mare tel de-al meu. Incerc sã fiu imprevizibil la orice pas, chiar dacã existã o persoanã care trãieste pe aceastã lume, alãturi de mine intr-un fel sau altul, care uneori parcã stie mai mult despre mine decât propriu-mi eu. Si mi-a apãrut in viata din nimic. A apãrut când nu mã asteptam, când nu aveam cine stie ce sperantã cã mã pot transforma din un vultur singuratic, prãdator, in cel mai fidel si constiincios cãtelus. Simt cã privirea agerã si necrutãtoare a unui vultur este uitatã si ca acum posed ochii mari si rugãtori, cei care induplecã pe orisicine. Simt cã m-am schimbat. M-am maturizat foarte mult. Gândesc altfel : mult mai deschis, fãrã inhibitii si iau in serios ceea ce trebuie luat in serios - in derâdere ceea ce mã amuzã. Vãd dragostea cu alti ochi. Nu mã mai rusinez când mã uit la un film si actiunea ajunge la momentul când cei doi indragostiti au parte de momentul primului sãrut pasional. Nu mã mai inchid in sine când e vorba sã discut cu cineva apropiat tainele acestui domeniu imponderabil si cu vietãti cu aripi fine si fluturalnice, ce-si fac veacul in stomãcelul sãgetatului de cãtre Cupidon. Iubesc dragostea. Iubesc acest sentiment ce mã face sa ajung pe culmi nemãrginite si mã ajutã sã trec mai usor prin viatã. Poate cã dacã n-as iubi as fi un monocromatic. As fi un monolit indestructibil. Dar trãiesc acest rai cordial. Pe care il impãrtãsesc cu persoana mea preferatã si iubitã. Am ajuns sã-mi inteleg amicii care au trãit acest sentiment de dinaintea mea si care erau in fiecare zi, unul la 100 de km de Terra, altul la 1000. Eu simt cã sunt chiar in altã galaxie. Intr-o galaxie cu 24000 de miliarde de extraterestrii care sunt condusi de o singurã persoanã de pe Terra. Si revenind. Dragostea stelarã a fost un soc pentru mine. Un soc din care nu o sã mã trezesc nici acum, nici pentru mult, mult timp de acum inainte.