Carpe diem

Eu trãiesc clipa. Am trãit clipa primului sãrut. Am trãit clipa debutului in liceu. Am trãit clipa primei scântei de dragoste. Am trãit clipa primului succes pe plan scolar. Am trãit toate aceste clipe care mi-au adus bucurie, extaz, implinire in viata mea. Am trãit clipa primului real eye-to-eye contact cu tine. Poate nu a fost atât de romantic cum mã asteptam din cauza cã nu eram nici intr-un mediu foarte romantic [ masina cuiva ], dar a fost ceva minunat. O privire atât de dulce, remarcabil de sfioasã si curioasã in acelasi timp, fãcându-mã sã cred cã te intrebai cât o sã mai tinã journey-ul pânã acasã. Imi doresc sã mai trãiesc incã o datã si incã o datã acea clipã atât de mirificã. Sau clipa primului sãrut al nostru. Din nou un cadru banal, fãrã un romantism iesit din cale afarã, doar linistea noptii transformând acel moment intr-unul de neuitat. Imi amintesc cum mã tachinai in plimbarea de dinainte si cat de childish erai. Dar de aceea te iubesc atât de mult. Iti iubesc fiecare prostioarã, fiecare lucru iesit din comun fãcut de tine, fiecare sunet al vocii tale, fiecare râset. Si mai mi-e dor de alte clipe petrecute cu tine. Clipe care mi-au dãruit optimism si dãruire sã fac din o orã - o secundã, din o zi - o orã, din o sãptãmânã - o zi. Pânã când voi fi ajuns aproape de tine. Chiar lângã tine. Cât vei vrea tu. Cât iti va dori tie inimioara. Cã eu te voi iubi, hmm, cam 24000 de ani. Tu cât mã vei iubi? Stiu asta deja.

Iar pentru cei care mai citesc ceea ce am scris le spun asa : Traiti clipa. Meritã ! Vã spun din propria experientã.