Regala vanatoare

Nimic rau nu poate fi comparat cu presararea unui strop de acid acetilsalicilic pisat peste borcanul deschis de dulceata proaspat fiarta de cirese amare. De asemenea, operatiunea post-preparare nu consta numai in degustarea cu pricina, deoarece probabil totul trece prin filtrul gandirii, chestionandu-ti urmatoarea situatie: daca, intr-o zi, ma voi afla in imposibilitatea de a realiza care mi-e scopul in univers, iar tot ceea ce ar putea salva un raspuns, ar fi o lingurita de dulceata “uitata” in cel mai efemer mod posibil la aproximativ doi centimetri de ceru-mi al gurii. Desigur, toata oranduirea de mai sus consumandu-se pe un fundal sonor alcatuit din picaturi de ploaie pseudo-primavaratica, lovite cu usurinta de furia ferestrei care, cu greu, accepta ideea de a se contopi cu moleculele de apa… Nicigand sa realizez o anume legatura, oricat de neinsemnata sau nu ar fi respectiva, cu o piesa relativ draga mie, unde cantautorul isi imagineaza asa: “Hai, ia un gat de vodka si un pumn de aspirina,/ Undeva in cap mi s-a stins o lumina,/ Am gasit fericirea intr-o noapte de (n.r. prima)vara,/ Acum n-am cum sa mor, n-are ce sa ma doara…”