18 September, 2010

Albastrica mea birmaneza

Are cei mai frumosi ochi albastri din lume. Nu ma lasa sa scriu. Se linge. Se uita cum i se misca coada. Reactioneaza la orice miscare a mainilor mele pe tastatura. Acum isi vaneaza coada. Prostuta mica... Nu scoate gherutele! E atat de agila si de rapida... He he, tocmai a apasat spacebar pentru mine. Cand ii fac ghemotoc de hartie e cea mai fericita. Il arunc prin camera si fuge dupa el intr-o fractiune de secunda. Are o acceleratie de mai rar. Se da peste cap si se lupta cu tovarasu' ei, ursuletu' de plus. Se urca din ce in ce mai sus pe mobilier si cand sare de sus, se aude ca si cum ai apasa pe o minge din aia mica de cauciuc. Cel mai mult imi place cand considera acel ghemotoc de hartie o prada. Fuge dupa el, il prinde, il ia in dinti si apoi il arunca inapoi, ca sa reinventeze un ciclu ce tine cateva zeci de minute bune, pana oboseste. Isi ciuleste urechile la orice ii atrage atentia. Si toarce. Toarce de mama focului... Cand o iau in brate si o mangai pe cap, pe gat, pe barbie... E minunata! Si nu mai zic cat de fericita e cand vin cu conserva de mancare... Rasfatata secolului. Ii place sa doarma pe monitor, la caldurica. Se asaza confortabil si adoarme instantaneu. Cand i se face prea cald, sare si se intinde pe toata lungimea ei pe birou. Adoarme la fel de repede. E curioasa. Cea mai curioasa. Orice usa deschisa, orice sertar, orice fosnet - ea trebuie sa fie acolo. Daca intra in sifonier si o uit acolo, sta vreo zece minute linistita, dupa care incepe concertul de mieunat. Doar in cazurile astea. In rest, e cea mai silentioasa pisica cand e cineva in camera cu ea. Cand o las singura si stie ca sunt in camera vecina sau ma aude, isi pune corzile vocale la treaba. Singurul lucru care nu imi place e ca musca. Si inca cum! Ea, desigur, se joaca, dar inaintand in varsta, si-a dezvoltat dintii in asa fel incat lasa urme, zgarieturi si sange destul de usor. Sper sa se dezvete de acest obicei. Va intrebati ce nume i-am pus? Ei bine, am vrut sa fiu original si sper ca mi-a iesit. Detin o mata care implineste pe data de 19 septembrie sapte luni si o cheama... Ciuline fâşneţ albastru. Prescurtat F.C. Stiu ca suna stupid, dar mie imi place. Si desigur si ei, avand in vedere ca se uita sau vine la mine cand o strig asa. Daca nu s-ar fi atasat si ai mei de ea, o luam sigur la Bucuresti. Si cand ma gandesc ca o sa ramana cu ei... O sa o dezvete de la numele pus de mine, ca lor nu le place. Eh, dar tot geniala mea o sa ramana! Luati-va o pisica, neaparat! Si daca iubiti mai mult cainii, o sa va schimbati parerea.

No comments:

Post a Comment