About dreams

Traiesc intr-o tara de rahat ca Romania. Asta e o mare provocare... Cate antiteze si extreme apar in fiecare minut, fiecare ora, fiecare zi... Din nefericire, uimirea nu se mai afla la locul ei, fiind cat de cat cunoscuta de straini. M-as transpune intr-un turist strain, care are scopul sa aiba o vacanta linistita, dar in acelasi timp fabuloasa. As fi un turist care nu cunoaste nimic despre locul de vizitat, in afara de unele fotografii sau clipuri de pe internet. Si... si as purcede catre The Carpathian Garden, asa cum este metaforizat tinutul carpato-danubiano-pontic la initiativa "geniala" a guvernului roman. As folosi ca mijloc de transport trenul, pe care il iubesc din toata inima. Buuun... Toate bune si frumoase pana acum. Nimic deranjant, inca. As trece una din granitele posibile, nu conteaza de unde vin, N-S-E-V, unicitatea Romaniei nu ar putea fi pusa sub semnul intrebarii. Inca de la prima roata de tren trecuta pe teritoriul lui Dracula ( doar sunt strain get-beget, nu? - ironic ), dezamagirea isi strecoara coada in subconstient. Mediu inconjurator aproape infect, priviri tampe, cetateni cu o gena bruneta mai accentuata decat in restul spatiului european, urme ceausiste, vegetatie lasata de izbeliste, patrupede cu un virus rabic citit in ochii injectati ( vezi "darkseer dogs" din "I am Legend" ) si... si as putea continua cu destule aspecte negative. Eh, ca sa nu fiu scartar, pot sa punctez si cateva aspecte pozitive : primirea calduroasa a romanilor adevarati cu bun simt, etajul alpin, atmosfera din unele localitati ale litoralului sau arta gastronomica. Dar, ca de obicei, majoritatea are castig de cauza. Negativismul e cu un pas inainte si, astfel, eu, ca turist strain, nu mai aleg "minunata" Romanie ca destinatie de vacanta. Si as sfatui un romanas cu capul pe umeri sa-si influenteze in bine semenii, sa ii trezeasca la realitate si, sa sper la, pe viitor, o alegere buna a conducatorilor asa-zisului stat de drept.
Trezindu-ma din visat, imi doresc un lucru : ca macar copiii copiilor mei sa beneficieze de "repararea" sistemului, din unul ticalosit in unul asemenea unuia dintr-o tara civilizata sau asemenea celui de dinaintea primului razboi mondial in tara lui Stefan cel Mare, Mircea cel Batran sau Mihai Viteazul.
Postul asta reprezinta o farama din furia mea cotidiana, dar nu vreau sa ofensez pe nimeni din prezent ce crede ca totul se poate redresa in cativa anisori ( imi luceste ironia in ochi ). Eu am incetat sa mai cred in aproape tot ce e in jurul meu de cand unele persoane mai experimentate decat mine, mai destepte sau mai trecute prin greutati, mi-au deschis ochii impaienjenati de mirajul succesului sau a basmelor nemuritoare. Cum spun eu mereu : "Am vazut prea multe filme..."
Astfel, ma bazez doar pe puterea si optimismul meu si aspir la un "divort" ,cat mai rapid, de meleagurile natale, dat fiind ca am atu-ul tineretii si mentalitatii inovatoare.
Acum, abia astept s-ajung acasa si sa scriu asta pe blog ( ma incearca un sentiment placut de implinire, cat de mica ). Nu am cititori, cred... Dar daca vreunul/vreuna sa aiba rabdare sa citeasca asta, il/o rog sa imi ofere o parere proprie.

P.S.1 Intre timp, cocalarii manelisti ( cam pleonastic ), de care NU v-am povestit, si-au luat talpasita din vagon. Astfel, Romania mea s-a indulcit, dar cu un procent extraordinar de infim.
P.S.2 Urasc tara in care m-am nascut si in care traiesc.
P.S.3 Eram in tren cand am scris asta, fiind inspirat de ceea ce vedeam pe geam si de viermii de la P.S.1