Muci in ceai

Cam foarte drãgut. E liniste si e minunat sã respiri printre rânduri. N-am mai citit demult si pânã nu mã "loveste" din plin o recomandare interesantã, nici n-am de gând sã o fac. Ce concentrare de exhibitionism pe la mine prin camera de cãmin! Târâs, grãpis, mi se infiripã plãnulete interesante pentru dupã "mini-era glaciarã" din prezent. Abia astept sã ies sã alerg, sã merg in parc fãrã a-mi pãzi cãciula sã nu fugã de pe urechi sau fãrã sã mã ingrop in chestia asta albã de care m-am sãturat pânã peste cap, sã obosesc strasnic la vreo douã ore de fotbal. Cum o mai fi Lipscani-ul? N-am mai dat de ceva timp pe acolo... Mi-e dor si de un concert, mai ales ca mi-am propus sãptãmânile astea sã ajung ba la Vama, ba la Publika. Vama e ratatã, cã mâine nu-s in Bucuresti si la Publika ar mai fi sanse, dat fiind faptul cã au foarte multe concerte in februarie. Poate ajung pe 27 la El Negro in Live... Mã incearcã o emotie teribilã si mi-aduc aminte de perenitatea aia demult trecutã sau de iubirea din vene sau, mai ales, de balada lu' Clara secretara. Unde-i Pink Floyd-ul, unde-i rãzboiul? Tre' sã trag filmul de pe caseta video pe DVD... Dar s-a terminat... Cãutam ceva, dus de vânt, insângerat, rupt, câteodatã pleostit, vioi cand il alergi, in gât cand te sãruta, de neoprit! Nu il pot opri. Nicicând. E la loc sigur si ferit de orice intemperii exterioare, intr-un seif imbibat de Tuborg si Ganja Weed. Blugii!!!, i-am uitat pe sârmã... Dar lasã ca poate ii ia betia, masatã bine. Vara de acum doi ani... Fabulos! Vara de anul trecut... Minunat! Vara de anul asta?! Pleacã! Pleacã!