Final Victory

Asculta mai multe audio Muzica


Tendinte demonstrative. O mandolinã e genialã daca e folositã cum trebuie. Atâta minutiozitate, melodia dã peste si suavitatea sunetului incântã. Care ai fãcut cadou vreodatã o esarfã cuiva? Si sã i-o legi tu ei la gât si sã o gâdile putin si dupã aia sã o sãruti gingas in spatele urechii drepte, soptindu-i "d-aia te iubesc eu pe tine". Trezeste-te dimineata si vezi cã nu mai scrie nimic pozitiv pe chestiile alea de metal care sustin salteaua lu' vecinu de sus. Le-ai sters in vis sau erai prea fumat asearã si ai uitat cã vroiai sã fii ajutor de circar. E complicat noaptea si cum zice un amic de-al meu: "e mai drãgut sã te trezesti dimineata rusinat de ce ai facut noaptea precedentã, decât sã te culci plictisit". Zi dupã zi si tot mai interesantã e frica de intuneric. Ea e acolo si ti-e fricã sã te intorci, mai ales când ii simti suflarea, de data asta lângã urechea stângã. Si imi amintesc de etajul trei din liceu din clasa a 11-a si cât de plãcut m-am simtit in ora de englezã, la care, desigur, nu am participat datoritã privelistii senzationale pe care mi-o ofereau ochii inchisi cu tandrete, mainile impreunate, caietele aruncate pe jos, nasturele desfacut la camasã, bentita agãtatã de barele metalice ale scãrii si linistea mingii de baschet aruncatã la cos. Citind J.S., dupã, am rupt o foaie din caietul de a 11-a si am lipit-o in cel de-a 12-a si acum nu am cum s-o mai recuperez pentru studentie. N-o sã iau zece, dar un opt tot e bun. Pantalonii largi din cufãrul ce sade nestingherit sub biroul meu... O sã ii port cand voi fi pregãtit sã râdã, cu poftã, copilasii mei, de propriul lor tatã. Un tatã modern sã fiu. Cam pe la vreo 30 de ani, ca pânã atunci sã "respir" linistit nectarul zeilor. Cã tot zice 'tzã... Owner of a lonely mind!