Sunt cam la fel. Nu mi-am pierdut obiceiul ala de a citi de multe ori acelasi lucru. Si de a vedea aceleasi poze. Si de a-si aminti aceleasi "minunatii". Si de a ma transpune. Ceea ce mi-am pierdut e inspiratia. Chestia aia de a scoate "tampenii" din mai nimic. Incep sa imi dau seama ca imi lipsesti. Chiar foarte mult. Dar trecutul e trecut. Tu ai viata ta. Eu sunt aici cu noutatile care imi mai imblanzesc teama si imi mai animeaza clipele. Te verific si nu ma pot opri din chestia asta. Nu am cum sa te uit. Mi-ai spus tu odata ca nu te ma vei lasa sa te uit si uite ca aproape ca m-ai blestemat.
Si da, a fost frumos si asta mai e un motiv ca nu pot sa te uit.
Nu mai scriu de mine si nu mai scriu de tine. Deci nu mai am ce sa scriu. Am vrut sa vin. Am venit. Venit doar pentru mine insumi si pentru a-mi petrece o eternitate aici.
No comments:
Post a Comment