Sa ma bucur de iarna? Normal. E o exaltare cand totul pare asa de pueril in jurul meu. Azi m-am bucurat mai mult decat ieri. Ieri doar am umblat ca un catelus care-si cauta tovarasii de joaca prin viscolul bland si m-am inviorat cu niste matreata din cer. Pe cand azi, am avut un impuls dragut de a pica pe spate in zapada, de a ma uita fix la cer si de a ma pozitiona concordial. Ingerasul abia astepta sa fie facut. Prea frumos. Da' tot urasc frigul. Nu ca sunt ciumpalac sa nu ma imbrac bine, oricum nasul tot imi ingheata si ma inrosesc ca un rac. In fine. Mi s-a facut dor de mama si de tata si de tine. Abia astept sa vin la Campina sa te vad. E minunat Bucurestiul iarna la pas, dar nicaieri nu e mai bine ca acasa.
No comments:
Post a Comment