Damn social life

Somn, somn si iar somn. Parca totul e adormit. Mai nimic peste tot. Nicio animatie. Prea multe stereotipuri prezente. Prea multe creiere limitate. Prea multa vorba pentru nimic. Incredbil de multe priviri intersectate, dar degeaba. Fabulos de multe tachinari, dar parca intrerupatorul e mai dragut astazi. Prea multe maiouri transparente si colanti gri. Pentru ce? Pentru nimic. Zi dupa zi - reapare. Multe persoane in jurul meu. Multe persoane neinsemnate in jurul meu. Doresc sa fiu singur. Sa-mi cant din nou povestea in pasii pe care doar eu mi-i imaginez. M-am blocat. Mi-e sila de intrebari si de afirmatii. Mi-e sila de atata vorba. Unde e linistea? Norocos. Da, sunt norocos ca am atatia prieteni aproape, ce-i drept nou facuti, caci p-aia vechi nu prea i-am mai vazut, deh ocupati pana peste cap. Dar, ca de fiecare data tre' sa existe un dar, imi lipseste un film bun, o plimbare draguta, niste momente meditative, niste minute, chiar ore si poate niste dioptrii. Forget it, for now, dear Kazzy...