Scari rulante.

Seara de joi la camin. E bine pana acum. Da' prea liniste. Unde-s party-urile alea de la inceput, unde-s discutiile fetelor de pe modul, unde-s rasetele din camera inainte ca Mishu sa vrea sa se culce absolut sigur? Oricum, nu va panicati, ca viata de camin e tot la fel de geniala, dar parca facultatea si-a intrat prea mult in drepturi... E pacat, ca o tinerete avem, am ales facultatea pentru a invata, dar si pentru a ne distra incontrolabil. Nimic nu e sigur. Asta am realizat. Ca acum poti trai la maximum si peste doua-trei zile sa fii mai plictisit incat sa n-ai chef nici sa citesti cateva pagini dintr-o carte. Vorbind despre carti, trebuie sa amintesc faptul ca, dupa ce am spus acum cateva saptamani ca incep o carte ( Corabia nevazuta ) care m-a cam dezamagit, am inceput o alta, Papillon de Henri Charriere, care ma fascineaza teribil. Pun pariu ca daca o incepeam inainte sa vad toate sezoanele din Prison Break, nu mai avea niciun farmec. V-o recomand tuturor, indiferent de genurile care va plac. Veti ajunge sa priviti viata din ochii condamnatului si sa traiti cu el clipele alea pline de adrenalina. Revenind la faptul ca ceea ce e frumos nu trebuie neaparat sa si dureze, realizez ca uneori sunt prea entuziasmat. As vrea sa pot schimba asta candva si sa par obisnuit de surprins doar in sinea mea. Ce mai pot remarca e ca unii colegi m-au intrebat de unde am puterea asta de a fi atat de jovial. Nici eu nu prea stiu. Nu stiu ce ma tine atat de zambitor, fericit si optimist. Dar vad ca e bine asa. Macar eu sa imi induc o stare cu care ma pot obisnui in mers si sa raman cu ea pe veci, indiferent ca exista un motiv sau nu in spatele acesteia. Hapciu! Mama ei de raceala, cand va trece odata?! Dragii mei si dragele mele, va las. Poate reusesc sa mai citesc ceva din Papillon inainte sa ma culc si maine - seminar si te miri ce cursuri si dupa - week-end marfa pe aici, sper eu. Toate bune si sa fiti iubiti.