Remember

Nu mai sunt elev. Mi-am ispãsit „pedeapsa”. De acum incolo, pot fi doar student. Cu voia Celui de sus si cu ambitia si bafta, pe care sper sã le am si pe 20 iulie, voi fi student la Facultatea de Jurnalism. Imi doresc extraordinar de mult acest lucru. Apoi imi doresc sã fiu in prezenta unei persoane dragi mie. Care mã tot asteaptã sã merg cu ea la shopping, sã mergem la „muvi”, sã mã uit cu ea la telenovele, sã ne plimbãm prin parcuri din capitala tãrii, sã mergem pe la concerte. Mi-e dor de ea. Mai mult decât dor. Vreau o varã frumoasã. Vreau sã o pot privi o zi intreagã fãrã sã fiu intrerupt de factori „naturali”. Vreau sã mã lase sã o tin strâns in brate când priveste vitrina cu sarafanul pe care tocmai doreste a-si-l cumpãra. Vreau sã o tin nestingherit de mânã tot timpul. Mi-e foarte dor de ea. Acum sunt aproape liber. Dacã intru la facultate, voi fi chiar lângã ea. Cel putin, poate, voi avea sansa sã o vãd in fiecare zi. Cã-mi este dragã. Pentru mine, ea este cea mai dragã persoana pe care o cunosc. Am prieteni, cunosc fete de mult timp, am parintii aproape, bunicii...dar ea e dulce. E ceva clar si rãspicat, nu relativ. As fi plecat de nebun la ea a couple’o’days. Dar nu am eu norocul ãsta. Probabil, zilele astea voi fi mai „vesel” decât de obicei. Dar poate si trist, punând la socotealã amintirile de patru ani de liceu. Trec de la o stare la alta. Asta e relativ. O tequila si trece. Facem un grãtar, amigos? Vã salut! Si pe tine, dacã citesti acest post, te iubesc.