Diplomã de ciudat

Parcã mi-a venit un chef subit de a scrie. Initial, nu am stiut ce sã scriu, dar pe parcurs, subiectele imi curgeau in mintea si asa obositã si extrem de calculatã pentru distractia ce va sã vinã. Imi doresc nespus de mult sã intru la facultate, sã am o viata usoarã din punct de vedere intelectual, cã dacã voi deveni student la jurnalism, totul va decurge facil din ambitia exponentialã creatã de subconstientul meu. Sunt absorbit de exaltarea momentului de absolvire a bacalaureatului si, intr-un fel, nu mi se intipãreste seriozitatea unui examen de admitere la facultate, o chestie fabulos de importantã pentru viitorul meu. Optimist sunt, dar prea realist pentru ideile mele preconcepute. Eu spun cã e greu si cã imi trebuie si o baftã acontatã pe parcurs, dar prietenii imi spun alt lucru – cã voi intra fãrã probleme. Sper. Imi doresc din tot sufletul ca ei sã aiba dreptate si ca eu, dupã data de 25, cred, iulie, sã aflu dacã voi fi sau nu, student la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicãrii. Dupã cum am spus in incipit, am chef sã scriu. Probabil e si efectul unor ( doar ) cinci beri consumate, dar gonesc spre o imaginatie teribilã. Mã si vãd scriind despre diferite chestii care nu au nicio legãturã cu mine ( insã, respect, cât de cât, diacriticele ) sau cu cei cu care am avut legãturã de curând, dar nu pot sã uit distractia „expiratã” in „stufãris”. Eh, acum si eu... Aberez, normal. Miros a pizza biscuitii ãstia canini. Nu conteazã. Mi-am adus aminte. Aiurea, frate, aiurea. Nu-s sãnãtos la cerebel. Nici nu mi-as fi dorit alt lucru. Mai bine asa cum sunt eu, decât cum m-ar fi vrut ai mei sau rudele mele. M-am schimbat mult. Dar dor de ea, tot imi este. Probabil cã o voi vedea acum, zilele urmãtoare, la inscrierea la scumpa mea facultate. Frumos ar fi sã fie a mea. Mãcar ca student. Sã zic rãspicat : „Fratilor, mã duc la facultatea MEA, unde voi studia trei ani!” Atât. Nu-mi trebuie mai mult, deocamdatã, din punct de vedere profesional. Implinit voi fi. Sã vã am alãturi, prieteni dragi. Pe tine, dragul meu frate din Severin, pe doi din fostii colegi de liceu ( si de clasã si de bancã ), pe dragii amici din cadrul ( de bicicletã ) celor patru ani. Vã salut, barosanilor si ciumpalacelor! ( Asa imi place mie sã vã alint. ) Te iubesc, poetico.