Zeu!

L-am iubit. Il iubesc. Il voi iubi. Am crescut cu muzica lui. Tata cred cã e unul din cei mai mari fani de-ai lui. Avea zeci de casete cu toate albumele lui, mai ales cele care au fãcut senzatie. Zi de zi il auzeam fredonând Billie Jean sau Beat It. Acest fapt m-a motivat sã il am primul pe lista mea de atunci. Acum plâng. Sunt profund indurerat. Si nu sunt un fan atât de mare ca ceilalti. Dar s-a intipãrit in inima mea mult prea mult. A fost intotdeauna apreciat. Si el nu si-a uitat fanii. I-a iubit mereu, cel putin in egalã mãsurã cu iubirea primitã. Pãcat ca mi-a fost intristatã o zi destul de bunã din punct de vedere profesional. Dar trec mai departe. Asta e... Noi, cei care am rãmas pe acest infect Pãmânt, trebuie sã ne continuãm viata si sã sperãm cã, de acolo de sus, ne priveste si ne infioarã ori de câte ori melodiile sale ne ajung in raza auditivã. Rest In Peace, Michael.

P.S. Astept zilele de marti, miercuri si joi. Sã scap si de celelalte trei probe si va fi ok.