Vis de mai

Dorm. Imediat cum praful somnului ma cuprinde complet, incepe sa incolteasca samanta visului. Nu am mai avut un cosmar de mult timp. Visez frumos. Visez lucruri pe care nu mi le inchipui nici in cea mai mica masura. Lumea mea onirica este divina. Cu fiecare noapte ce trece, visele se amplifica in durata si in semnificatie. Nu stiu de ce, dar foarte des visez aceleasi locuri si imprejurari. O licarire, o atingere, o raza de soare, drumul de demult asfaltat, coasta, liniile trasate, o bancuta moale si verde. Sunt nopti in care am chiar si trei vise. Si atunci cand ma trezesc, incerc sa le pun cap la cap, sa le inteleg semnificatia, sa mi le amintesc integral si a doua zi. De aceea, de ceva timp, imediat dupa o noapte bogata in vise, dimineata ce le urmeaza este dedicata asternerii lor pe hartie. Si ma simt bine. Mi le voi aminti mereu si, in caz ca se vor implini, voi fi fericit. Acum inca sunt intr-o transa pozitiva in ceea ce priveste visul din noaptea care tocmai a trecut. Adulmec toate detaliile si ma uit fixist intr-un punct, zambetul ala tamp constituindu-se rapid. A fost un vis. Doar un vis. Dar as fi mai mult decat multumit si foarte fericit daca s-ar implini. Cine stie?! Depinde de timp. Cele patru secunde practice ale visului si cele patru ore inchipuite. Voi stii ca se va intampla, daca in acea zi cu soare traiectoria gandului si picatura de dorinta vor fi intersectate, si nu paralele. Si, desigur, sa fie luna mai.