19 April, 2009

Surâsul de la miezul noptii

Imi place sã râd. Imi place sã mã distrez si apoi sã râd in hohote. Sunt un adevãrat consumator de bancuri, glume, chestii amuzante per total. Râsul mã face sã uit de unele neplãceri pe care orice altceva m-ar lãsa rece. Râsul este idolul meu. Mi-as dori ca si in viitor sã nu-mi schimb pãrerea despre aceastã activitate istovitoare a muschilor pometilor si a stomacului, iar zicala “Sã faci pe prostul si sã rãmâi asa” sã se schimbe in “ Sã râzi si sã ti se blocheze muschii fetei”. Nu-i inteleg pe acei oameni care nu râd sau se forteazã sã râdã pentru a-i convinge pe cei din jur cã au umor. Ori râzi “sã te strici”, ori te arunci in gol decât sã fii ipocrit/ã. Haideti people sã râdem. Sã ne amuzãm de tot ce e in jurul nostru. Sigur ne va face sã ne simtim mai bine in orice circumstantã. Sã dãm frâu liber imaginatiei si chiar daca sunã foolish, sã râdem si de lucruri foarte amuzante care ne-au indus in trecut o stare ciudatã. Lãsati problemele si necazurile in Patagonia sã « ardã ». Un stimulent pentru voi:

Let the laugh begin.

P.S. Multumesc cã mi-ai adus un zâmbet foarte frumos pe la miezul noptii. Te iubesc.

P.S.2. Hristos a inviat. Sãrbãtori minunate tuturor.

No comments:

Post a Comment