Copacii se scuturã de florile care dãinuiau in ei acum câteva sãptãmâni. Ceea ce pãrea o primãvarã târzie seamãnã deja unei rocade premature cu anotimpul cãlduros, pe care il iubesc din tot sufletul meu, dar nu mai mult decât pe tine. Mirosul de fum ce reprezintã curãtenia de prier dã un iz natural meleagurilor urbane, imbuibate de aglomeratia de suflete ce se grãbesc sã ofere incã un an la rând familiilor lor niste sãrbatori pascale bogate, fericite si artistice. Incã se mai zãresc petece de zãpadã pe muntii din depãrtare, pe care ii poti vedea si tu câteodatã când atmosfera iti permite. Stau pe o bancã in viuetul vântului lin si privesc cum voiosia unui cãtelus de câteva luni pe nume Nato mã inspirã sã scriu câteva randuri puerile despre o primãvarã cum nu am mai avut pânã acum. O primãvarã visãtoare, plinã de iubire si, sper eu, iertare, care va pregãti o varã si multe anotimpuri de acum incolo, fericite, mirifice, mirobolante...
No comments:
Post a Comment