Dragoste la malul mãrii

Sunt suferind. Am o boalã incurabilã care nu imi va permite sã fiu un om normal niciodatã. Sunt sub medicatie. Iau pastile cu pumnul. Tremur când mã dau jos din pat. Am chipul palid mai mereu. Circulatia nu mi-e bunã. Am mâinile reci tot timpul. Iar tremur. Stomacul imi dã senzatia ca nu mi-l doresc la locul lui. Mai bine as primi un glont in el. Poate ar scãpa de mine, cã sigur asta vrea. Am febrã. Da, am febrã. Nu-i de la praf de cretã. E febrã naturalã. Provocatã de acest virus. Nu pot lupta impotriva lui. Sunt powerless. Optimismul imi e necesar. Dar nu-l am. Simt inlãuntrul meu cã totul e in zadar si voi fi nevoit sã mã resemnez. Dar tu nu te resemna. Uite, ti-am luat locul. Acum mã simt mai putin vinovat, chiar dacã asta nu schimbã nimic. Esti ok. Esti fericitã indiferent ce zice pituitara ta. Sunt alãturi de tine. Nu voi mai bea nici eu cafea. Si asa nu face bine. Sã lãsãm Jack-ul, sã lãsãm « mary ». Dar pe tine nu te las. Nu te las orice ar fi. Vin cu tine oriunde. Oriunde ai fi. Mã voi lega de tine cu cel mai de nedezlegat nod marinãresc posibil. Esti aici – stau cu tine. Esti acolo – voi fi si eu. Nimic nu ne va despãrti. Vreau sã fim amândoi la mare. Sã ne plimbãm pe plajã atinsi de nisipul auriu si fin, scãldati de valurile numeroase si spumoase ale mãrii. Sã privim amândoi asfintitul soarelui. Sã mã lasi sa te tin strâns in brate in momentul când mai sunt trei centimetri de soare. Sã te sãrut si inima sã iti batã de la pasiunea momentului, nu de la altceva. Sã iti vina sa te topesti si sã te contopesti cu mine numai in murmurul valurilor, unde cãldura unei nopti de varã iti va parea nesemnificativã pe lângã extazul momentului nostru. Acum dã-mi voie sã mã inspir. In ochii tãi râde marea. Vreau sã ne intre nisip in ochi si sã plângem toatã ziua. Suntem numai noi doi. Aa...si marea. Si sã nu lãsãm momentele astea sã se sfârseascã. Decât odatã cu noi. Odatã cu ultima suflare a ceea ce insemnãm noi – un tot. Vreau acum. Sã fie varã. Vei merge cu mine la mare ? Spune-mi cã da. Sã fim departe de casã, de prieteni, de pãrinti. Sã ne cunoastem numai noi. Sã uitãm de pãrerile altora. Sã lãsãm totul in urmã. Pentru noi sã conteze acele clipe minunate. Marea sã ne iubeascã cum ne iubim noi. Adicã la infinit. Te iubesc.